vineri, 15 august 2014

am desfăcut obiceiuri



te trezești dimineți la rând

respiri răsăritul
de parcă ți-ai pune
capăt zilelor
de parcă n-ai mai vedea
de-acum și-n infinit
cum își unește nucul ăla
măduva cu cerul
de-aia s-au oprit roțile carului
razele pe streașina casei
morile în sânul orelor 6
matinale

au vărsat sarea pe masă
au vărsat din ea
și-au încins o haină
de cobalt
albă
pe care acum mi-o arunci
pe umeri
și-mi strigi că nu știu
să măsor greutatea
în dimineți cu răsărit târziu
eu am ieșit din podul vechi
în care ai depozitat armata aia
personală de vieți abia-ncercate
abia probate
îmi aduc aminte
cum le luam pe mine
și le suflecam mânecile
și le netezeam gulerele
și le încheiam nasturii
să știu sigur că-mi acoperă
trupul
că mi-l apără ca pe-o
icoană veche prăfuită

n-am mai probat vieți
de vara trecută
când le-am scuturat ultima oară
împreună
de țărână
și le-am agățat în cuiere
din coarne de cerb
apoi ne-am holbat ochii spre ele
și le-am citit din gazetă
pân-au adormit definitiv
și nu s-au mai dat jos

dacă oprești timpul dimineața
pe furiș la răsărit
să mă chemi
să-mi dau și ultima haină
află c-am cântărit cobaltul
pe umerii minții
de-atâtea ori

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu