duminică, 18 august 2013

carna(l)/val. une tranche de vie.

pe străzi îmi cresc umbrele perechi
ca dintr-o grădină de ciment
îmi stau sub pleoapa minţii
aranjate pe-o jerbă
de floarea soarelui arse tinichelate
poftim haz
umbre devenite carne
apoi stoarse-ntr-o gură de fildeşi 
de fapt eu în urma ta aburindă
joaca de-a nu-mi convine
şi parcă-mi vine să uit
râsul ăla isteric se-aude tacit
mă sprijin în proprii-mi nervi
şi simt cum se scurge dorul
de nimic
nevoia de-a-mi umple spaţiul
şi timpul
macină macină tace
se răzbună

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu