luni, 22 iulie 2013

seară de lapte

salcâmii seara * disperări calde
şi-un fel de zgomot plăcut
albinele şi copiii pe-o pajişte de ceară
când soarele se-nghite singur şi
se reazămă de trupul nopţii
oameni tăcuţi * bursc peste-un cer convex
umbre lichefiate sau mai mult
salcâmii-şi cern zăpada mieroasă
peste-un maldăr de vorbe descheiate
rostite invers *
e o linie subţire între cer şi ceruri
o foiţă de ceaţă sau fum
nu-mi ştiu numele * mă aplec apoi caut
rostit invers cum e
se-ascunde de mine în mine
de salcâmi şi toate cele dulci
ghemul de vorbe-abundă-n pierderi
curg literele ca un lapte negru
peste reţelele computerizate ale pupilei
adună copiii şi florile de salcâm

sub irizaţii frânte

2 comentarii:

  1. Ohhh.... îmi e dor de poezie. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. ah, eu de ce nu-mi pot alege cuvintele ca și tine :(?
    frumos :)

    RăspundețiȘtergere