luni, 7 ianuarie 2013

oricine numai nu eu

bolnavul din spatele blocului
din umbra zidurilor şterse
din ţeasta mea
mereu bine ascuns
sub o petală de crin pal
prins ca o lipitoare de sinapsele strânse






e gata să ridice şiragul ăla de regrete
şi să mi-l îndese pe ochi
pe sub pleoape
cumva
ca să-mi ocupe spaţiile minţii

l-aş lăsa să se joace puţin de-a preotul
bolnav de-a binelea
cum e
să închidă porţile crezului meu personal
să le încuie pe dinăuntru şi pe dinafară
la naiba
doar bolnavul din spatele blocului
ştie să asculte bătăile liniştii
care-mi tot scapă dintre palme

4 comentarii:

  1. Bolnavii n-au dreptul la atac,
    ei se vor ridica pe alte picioare...
    LIKE Your Style :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unii văd în neputinţa aia a lor o forţă dublă faţă de cea iniţială,cea pe care o au în starea de oameni sănătoşi.

      Mulţumesc, mă bucur!

      Ștergere
  2. Daca tineretea ar sti si batranetea ar putea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam amândouă ar putea... de-ar şti şi-ar vrea să ştie ;)

      Ștergere