joi, 26 iulie 2012

OCADN şi unicitatea în sine.


"Îmi dădeam seama că se înserează doar când paginile se făceau roşii ca focul, apoi cenuşii. Drama vieţii mele a început mai târziu, când în locul Cărţii am fost silit să trăiesc realitatea."

"Mă tem că de-acum încolo nimeni nu va mai locui în cărţi, aşa cum au făcut-o generaţia mea şi cele precedente. Şi că utopia lecturii va rămâne undeva, pe o colină îndepărtată, ca un mare labirint ruinat."

"Era o poveste despre o fetiţă. Nu mi-o amintesc în toate amănuntele. [...] După ce fetiţa se născuse, la un spital dintr-un cartier îndepărtat, mama ei le spusese doctorilor să mai aştepte, căci mai simţea ceva în pântec. Şi, sub privirea lor uimită, mai dădu naştere unui săculeţ sidefiu de pieliţă. [...] Înăuntru se aflau, frumos orânduite în buzunăraşe, organe calde şi vii. Şi, în trei buzunăraşe mai mari, din aceeaşi pieliţă cu reflexe trandafirii, trei inimi zvâcnind leneş: una de cristal, una de fier şi una de plumb."

"E primul copil care a venit pe lume însoţit de piese de schimb."

"Nu trebuia să fii doctor ca să-nţelegi că una dintre greşelile cele mai mari din urzeala divină era să laşi delicatul trup omenesc să se macine de-a lungul vieţii fără ca gingaşele lui detalii, împletite într-un complicat mecanism moale, să se poată regenera."

"Când se apropie Crăciunul, devin neliniştit şi nervos ca în faţa unui examen. Mai mult, ca un analfabet în faţa unui examen. Mai mult chiar, ca un analfabet în faţa unui examen de care depind sufletul şi viaţa lui. Un examen pe care n-are voie să-l rateze, dar pe care nu-l poate nici lua, căci ştie că nu va înţelege întrebările [...]"

"Lumea mă interesează , ca om, şi nu ca scriitor, prin nesfârşita ei inteligenţă, în care intelectul meu se integrează ca un motiv într-un covor. Nu vreau să pierd nimic, iau permanent mostre din nenumărate straturi ale cunoaşterii."

"Şi totuşi, umilită şi dizolvată în ţesătura socială, aproape dispărută ca meserie şi ca artă, poezia rămâne omniprezentă şi ubicuă ca aerul care ne-nconjoară. Căci, mai mult decât o formulă şi o tehnică literară, poezia e un mod de viaţă şi un fel de a privi lumea."

"Izgoniţi din nou din cetate, poeţii au învăţat să lupte cu înseşti armele civilizaţiei care-i condamnă. S-au refugiat în reţele de bloguri literare, unde-şi postează liber textele, eludând servituţile oricărei forme de comercializare. [...] Au înţeles bucuria anonimatului, bucuria autosuficientă de a produce scrieri pentru câţiva prieteni, au învăţat să se ferească de brutalitatea lumii înconjurătoare şi vulgaritatea succesului."

Eminescu: "Splendida cochilie răsucită-n spirală e produsul melcului moale, amorf, vulnerabil, tragic până la urmă. Este un simbol geometric al înseşi vulnerabilităţii sale. Opera artistului e cochilia sa, dar pe mine mă interesează animalul care-a secretat-o din sângele şi din carnea lui."

"Pleoapele ridicate în sus au pierit înghiţite de frunte. Albul ochilor este mare, mare, holbat ca la cei ce se-neacă. Îşi izbeşte pumnii în tâmple... Deodată s-a întors, şi-a înfipt mâinile în păr, ochii se cască într-o spaimă grozavă. O ia la fugă pe scări. Aud un şoptit cumplit. Cumplit şoptit: - Smulge-mi capul!"

"Autopsia revelează un adevărat om al durerii."
__

"Am crescut ochi în ochi cu Victor. Fratele meu a crescut ochi în ochi cu mine. Amândoi am privit-o ochi în ochi pe mama, cu feţele atât de apropiate, cu dragoste atât de iradiantă, încât ochii noştri se deformau, deveneau apoşi (o apă căpruie, întunecată), se-ntindeau ca nişte bobiţe de mercur, se atingeau şi se contopeau până la urmă într-un singur ochi mare şi înţelept şi atotcuprinzător."

"Ne-au făcut injecţii su seringi grosolane ca aparatele de tortură. Ne-am zbătut o zi întreagă în delir şi fierbinţeală. Peste noapte am adormit, şi-n vis am avut coşmaruri oribile. A doua zi dimineaţă, cum am deschis ochii, am privit spre pătuţul de lângă mine. Am strigat de parcă visele rele abia începuseră: pătuţul era gol şi aşternutul proaspăt întins. Trebuie să fie teribil să te trezeşti într-o zi, să te priveşti în oglinda de deasupra chiuvetei şi să nu vezi pe nimeni. Asta am simţit eu atunci."

Ar mai fi multe sau destule paragrafe epice, dar... am selectat de unde mi-am mai amintit. Am răsfoit cărticica şi, la unele părţi, chiar m-am apucat să recitesc. Scrie despre episoade din viaţa sa, le explică în combinaţie cu un element surpriză, banal în aparenţă, dar atât de augestiv; de exemplu nesul.

Apoi, mai scrie despre mari personalităţi, cum ar fi Eminescu şi alţii. Vede creaţia cu o forţă spirituală năucitoare, de te face să-i împrumuţi propria perspectivă şi să ţi-o lipeşti de creier. E super cărticica, e genială *.*

Acum citesc Odihnă desăvârşită de Amos Oz. Pare bună, vara asta am primit-o. (^.^) Vreau să vă scriu şi despre ea, când termin, apoi încă o analiză a unui serial care mă obsedează. E cald afară şi n-avem ce altceva să facem. Ne alegem cu obsesii sau, eventual, mergem la mare.

7 comentarii:

  1. mi-a trezit interesul poate ca am sa o citesc si eu odata

    RăspundețiȘtergere
  2. Abia astept sa faci analiza PB-ului, turnulee :D
    P.S. te-ai prins cine sunt

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Abia aştept să văd dacă o să mă ţină şi chiar am s-o fac :))

      Ștergere
  3. Si eu o am de multa vreme in plan si o tot aman... Dar o sa ma apuc de ea curand :)

    RăspundețiȘtergere