marți, 29 mai 2012

Profaniadă


crengile pinului cam 'gălbenit şi inodor
complac malul acela veşted al frunţii sale albe.
aidoma reînvierii, energia s-a scurs din trupu-i
mic, plăpând, a fost procesul de mestecare şi de
transformare, un centrum mundi coagulat ce ne-a
înspăimântat ochii de vrăbii timpurii.

eram toţi în straie deschise şi luminoase, deşi
la înmormântarea unui crez uman unicizat se
poartă negrul tuciului de iad cuminte.
stăteam 'grămădiţi, apoşi la puterea ochiului,
grei la suflet şi totuşi distraţi.
ne dădeam ghionturi pe sub umbrelele cocârjite
de-o ploaie argintie, mustrând iute diavolii mărunţei din noi.
pragurile (două la număr) ale capelei se strâmbau de ciudă şi
aşchii ieşinde, carii, dureri parcă stârnite din coapsa mortului;
eternul paradisiac din fructul icoanei ne privea iertător
în timp ce acei solemni şi umbroşi chelneri ai vieţii,
îndoliaţi prin mătase neagră, aruncau şi azvârleau
şi nimiceau şi sufocau cu lehamite firile noastre plăpânde.

ce căutam noi, copiii, la procesul de renaştere al unei fiinţe
atât de pulsatoare încât ne speria... ?
noi nu percepeam nici măcar incipitul, darămite
corpusul sau încheierea.
pentru noi se înghiţise de moarte draga de ea, doamna,
şi-atâta tot. obligam lacrimi să-şi înceapă pelerinajul pe obrajii
reci, strângeam buzele fripte de teamă şi ne-apă, aruncam priviri
întristate spre conturul vag ce-l forma omenirea 'ceea de sticlă neagră.
dar niciodată nu gândeam faptul sfârşit ca pe-o nouă etapă, trecere din
gura spurcată a bipedului cerebral în armonia eternă a imaterialităţii.

am apucat pământ mâlos între degete şi l-am azvârlit în jos, clătinând
o garoafă alb-gălbuie; am bătucit drumul chemării şi-al plecării
în tânăra companie a unui simţământ prea robust pentru aşa
nişte arătări mărunte, speriate, citite şi răscitite de foamea omului
deja devenit.
am călătorit în superficial, dar pântecul nostru a tremurat de cetina
brazilor picată în mormântul proaspăt - straşnică emoţie şi bine
asimilată în leagăn cu expresia îmbătrânită peste poate.

11 comentarii:

  1. Deci e pur si simplu SUPERB!M-ai lasat fara cuvinte!Uau!Uau!Uau!

    Love you:*:*:*

    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Departe de-a fi superb, dar mersi! :* Ca de obicei, eşti o drăguţă.

      Ștergere
  2. Ce-mi place prima strofă! :x

    RăspundețiȘtergere
  3. hmmm, merge bine vad..
    m-ai lasat fara cuvinte, nu m-am putut abtine sa nu iti las un comentariu in care sa iti spun cate laude meriti.
    pe bune acum, ti-a iesit ceva nemaipomenit.
    spor in continuare
    kisses

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pf, mersi mult că ai trecut pe la mine >:D< Mă bucur că-ţi place.

      Ștergere
  4. ora de romana ne stimuleaza creativitatea, asa-i, drago? >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dâa :| Plus experienţele trăite, mai ales...

      Ștergere
  5. Garoafele mi-au mirosit mereu a moarte, iar noroiul a drum inchis si a imposibilitatea de a te intoarce din negura. Superb poem !

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu nu mai pot să scriu niciun comentariu :)) mă simt în plus.

    RăspundețiȘtergere