joi, 10 mai 2012

Diametrul respiraţiei lui Leah (II)

calomnia sudică a ochilor vineţii
cade peste noi, nordul irişilor ceva mai
calzi.
ne amintim pasul temerar al omului
cu barbă înjăruită şi împletită
de la rădăcină până la vârfuri.
ne-am făcut proşti de amintiri
când am reprimit în cursul privirilor
căsuţele de la marginea argiloasă
a drumului -
noi, beţiile lucide ale vieţii.

Lunii i s-a scămoşat pielea de la
atâta amintire umană, aşadar pierdută,
răsfrântă şi înfierbântată.
lui Saturn i-au fiert inelele,
s-a comprimat ca bureţii sub tumultul
apei.
inima, ca un vechi orologiu, combate
zumzăielile timpanului şi-astupă
căile respiratorii de mult inflamate;
dă drumul timpului, muşcă, apasă,
aleargă sugrumând.

ne-am pune ca puncte de suspensie,
dar nu mai e loc de pauze cu irişi vineţii
sau spaţii în care tu ai putea muri cugetând.

2 comentarii:

  1. "Lunii i s-a scămoşat pielea de la
    atâta amintire umană, aşadar pierdută,
    răsfrântă şi înfierbântată."

    Frumos.

    RăspundețiȘtergere