miercuri, 11 aprilie 2012

Ochiul şi funcţia

ochii ni-s grei, brusc, în timp
ne dor minutele ca nişte plămâni seci
şi-apoi... parc-am surprinde veacuri
fără de rost, în pâinea moale
a unor clipe mârşav pierdute - 
iz tămâios de vindecare

subţiri şi vagi ca nişte trestii, 
colorate brun-constant,
femei de sticlă se abat asupra 
ochilor de soare-nchişi - 
cred că i-ar smulge şi i-ar gusta ca pe 
nişte reminiscenţe brute,
sticloase de gustul memoriilor
încă intacte

vorbele lor sun-a impietate
şi se sparg în celule vârstate.
irisul de lumi circulare cred că m-a
surprins şi-acum... 
încă lovesc tâmple asudate de mila
oceanului secat - 
ochiul tău degeaba-i albastru,
dacă tu auzi ce zic, şi nu asculţi.

9 comentarii: