miercuri, 21 martie 2012

taumaturgic #

consum aerul ca un ostatic
de ceară şi hârtie strânse,
mă comprim în a-l ajunge
şi nu-mi rămân decât genele pe
oblonul mutilat lugubru
ce ţi-l plângi in-folio veşnic

ţipătul eliptic, brun...
usucă zările-mi de calcar frumoase -
erezii mai mult politice decât
religioase

un cruciat se-avântă-n sine
şi cotrobăie pragmatic spre
carte,
ziua lui 13 nu-i nici aliaj neutru,
să-l ierte,
nici convoi stilat de duhuri

la nivelul vocii tale
stelele se-mbată a prinde grai,
şi-mi sticlesc verticalul genetic
pe o masă mai rotundă, mai ovală
...un sindrom de cer nevindecat

11 comentarii:

  1. "la nivelul vocii tale
    stelele se-mbată a prinde grai"

    Îmi place muuuult asta.
    Mersi de trecere :D

    RăspundețiȘtergere
  2. cand citesti niste versuri si iti place enorm, da' nu le pricepi inseamna ca intelegi poezia...scrii foarte frumos, imi place, si emani o stare printre randuri care te pune pe ganduri si apoi esti gen :"ce a vrut sa zica!?" da' ramai cu un zambet...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Wow, mulţumesc frumos. Sună tare bine ceea ce-mi spui >:d<

      Ștergere
  3. Absolut superb!!!!

    Love you:*:*:*

    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere
  4. cuvintele sunt colege tale de camera
    mi ar placea sa te citesc, deci link exchange: http://ratzone.wordpress.com
    doar daca ma gaseti interesant:) salve

    RăspundețiȘtergere